Hai sa vorbim despre alegeri

In mai putin de o luna vin alegerile. Ca atare, in tot orasul e plin de postere cu USL, PDL PRM si restul de pulifrici care urmeaza aceeasi reteta uzata de restul in ultimii 22 de ani. Noi va facem, noi va dregem, noi va lasam sotia insarcinata si tot noi va botezam si copilul. Iar dupa alegeri…potopul.

De santiere nici nu mai are rost sa vorbesc. I s’a sculat mai nou primarului ca Iasul nu are suficient trotuar cu pavaj. Astfel incat pietonii merg pe strada in timp ce pe trotuar muncesc baietii statului. Degeaba. In fine, era de asteptat. Dar nu de asta vreau sa vorbesc. Ci despre traditia alegerilor.

De exemplu, acolo unde m’am nascut eu (recte la tara) exista 2 evenimente mari care nu au legatura ca sarbatorile din calendar. Unul dintre ele e hramul, cand vin tiganii cu “masinute” si cu fanfara. Nimic interesant, de obicei se lasa cu cetateni rupti de bautura dormind in sant. Cam ca in orice alta duminica. Apoi mai exista alegerile. La alegeri tin minte inca de cand eram mic ca ai mei se imbrcau frumos si plecau la urna sa dea cu stampila pe X sau Y.

Ces amour là

Astăzi la cinematograful Gaudeamus din Chișinău a avut loc inaugurarea festivalului filmului francofon cu ocazia săptămînii francofone în Moldova.
A fost proiectat filmul Ces amours-là  regizor și scenarist fiind Claude Lelouch, cîștegător a mai multor premii în domeniul cinematografie – mai remarcante fiind Palme d’Or și César.

La inaugurare a fost prezent Laurent Couson, actorul principal masculin din film și autorul superbei coloane sonore din film.Filmul a fost filmat în București.

Ces amours-là e un film complex care atinge foarte multe teme, cum ar fi: dragostea, războiul, viața și moartea, filmul.E complex nu?

Au fost și momente comice, a fost multă dramă, momente de emoții puternice.După cum am spus mai sus, sunt foarte multe teme atinse și cred că e imposibil ca oricare spectator să nu găsească ceva personal în film sau măcar ceva ce l-ar interesa.
Pentru Laurent Couson e primul film, el e muzician, compozitor, aranjor și acum actor, am fost plăcut impresionat și mulțumit de cum a interpretat rolul.

Tema mare a filmului e dragostea, mai precis greșelile pe care le comitem cînd suntem îndrăgostiți, dar depășește foarte puțin celelalte teme sus numite, deci nu ve-ți observa exces de această idee în film.

A creat un plus enorm pentru mine faptul că a fost astăzi și L. Couson în sală, iar la finalul filmului a ieșit la o rundă de întrebări cu publicul, ceea ce a fost excepțional, el fiind un tip foarte plăcut, deschis și jovial. Mi-a plăcut.Sala a fost plină, au stat și în picioare vreo 25-30 persoane.

Recoman filmul, a fost ceva senzațional să privești filmul apoi să participi la dialog cu actorul principal.

Recenzii de week-end

Week-endul ăsta am avut ceva timp liber și nu am ezitat să-l pierd pe filme, deci iată ce am privit plus recenzii.

 

Into the wild 8,5/10

Bazat pe o istorie adevărată, Into the wild e un film extremist.Alexander Supertramp (supervagabond) e personajul care nu se teme de schimbare, o face și nu regretă după, se bucură.
Chris McCandless  avea tot ce-și doreau părinții săi, însă ei nu conștirntizau că Chris vede lumea altfel.Pleacă într-o călătorie, fără scopul de a se întoarce devenind Alexander Supertramp.
Este filmul motivațional ce învață să prețuiești fiecare rază de soare și fiecare clipă ce o ai încălzindu-te de ea.Un film despre libertate, emancipare și iertare.
Paralel, Chris fuge,evadează din mediocritate, încearcă să uite, îi reușește însă foarte mult e ”bîntuit” de această idee, fiind destul de puternic și fixat pe scopul său evită acest lucru.
Urmărind filmul observi o duzină de elemente ale naturii extraordinare, o sumedenie de pilde superbe care le deduce Alex:
in life not necessarily to be strong… but to feel strong;
the freedom and simple beauty is too good to pass up;
fuga și închiderea în sine nu e o soluție, iertarea ar fi una;
you don’t need human relationships to be happy, God has placed it all around us.
și cea fundamentală filmului, senzațională: Happiness only real when shared.

 

Blood Diamond 7,5/10

O să încep cu menționarea lui Leonardo Dicaprio, a făcut o treabă extraordinară în această acțiune/aventură.Joacă rolul unui traficant de diamante fără scrupule.

Multe clișee tipice unei aventuri dar se păstrează suspansul, exagerat de violent la început, dar pe parcurs se normalizează.Nu știu dacă a fost măcar o bucățică de realitate în film, dar a fost credibil.
Se încearcă să se introducă elemente de politică, dar rămîne o aventură, acțiunea desfășurîndu-se în multă tensiune și emoție.
Personajul lui DiCaprio crește pe tot parcursul filmului în sensul bun, ceea de ce nu mă îndoiam nici un minut (are o față atît de blîndă xD ).

Oricum, e captivant filmul, final surprinzător, ceea ce mi-a plăcut, a primit o nuanță deosebită.

Catch Me If You Can 9/10
Cred că mulțicunosc deja filmul.E bun.

Iarăși DiCaprio plus Tom Hanks sub aripa lui Steven Spielberg ilustrează istoria adevărată al lui Frank Abagnale Jr. , escroc extrem de șmecher.
Un film încîntător și imprevizibil, cea de-a doua fiind datorată personajului Frank Abagnale, care pune tot pe o carte în schimbul succesului.
Un adevărat ”catch me if you can”, aventură plus un pic de comedie și lirism dă o atmosferă perfectă filmului, relaxantă.

E imposibil să nu te îndrăgostești de Frank, face ca totul să pară o glumă.
Nu m-am plictisit un minut, spre final filmul trece într-o categorie mai grea, se încep meditațiile, întrebări de genul ”care e relația ta cu statul? ” ș.a.

O glumă buuună a fost în film spusă de Tom Hanks cu o seriozitate și un sarcasm ascuns:
Carl Hanratty: Knock knock.
Earl Amdursky: Who’s there?
Carl Hanratty: Go fuck yourselves.

 

The legend of 1900 (original title: La leggenda del pianista sull’oceano) 8,5/10

L-am privit dintr-un sigur motiv – vroiam să-l conosc pe Tim Roth nu doar din perspectiva unui actor de serial, să văd ce face într-un lungmetraj complex.Nu m-a dezamăgit.

Foarte deosebit personajul care-l joacă Tim Roth – un copil care care s-a născut la bordul unui vas de croazieră și care ulterior devine pianist.
Nu reușește să pășească pe uscat, la început credeam că se teme de ce va vedea acolo, apoi de faptul că nu va cînta la fel de superb…de ce nu pășește?! Păi asta are o relevanță enormă și trebuie descoperită pe tot parcursul flmului pentru cei ce se hotărăsc să-l vizioneze.

E incredibil cum este percepută lumea de către 1900 (a fost găsit în prima zi din primul an din secolul XIX și așa ia fost pus numele) – lucrurile sunt simple, contează doar ceea ce faci(și e plin de adevăr) și totul are un sfîrșit – în viziunea lui 1900 lumea de afară nu.

Cu o muzică excelentă filmul e plin de emotivitate și nostalgie(e pian!).

Impresionează faptul că e o istorie adevărată, iar filmul este atît de credibil și atît de bine ilustrată perioada descrisă: jazz-ul în vogă, vestimentația, coazierele pe ocean ș.a.m.d.

O frază care m-a lăsat perplex:Winter comes, you wish it was summer. Summer comes, you live in dread of winter. That’s why we never tire of travel. 

 

Ce ați privit voi în ultimul timp?

Inimioare si 14 februarie

Anul acesta am fost mai lipsit de idei pentru un cadou, insa am fost lovit de o idee asa mai “cocalareste” (asa ar numi’o unii). Pentru jumatatea mea am pregatit un trandafir cu un biletel si un video (nu din ala facut cu windows movie maker cu cateva poze).
Enjoy:

Voi ce experienta ati avut acest an de 14?

Grila de 10 Anatomie MG I

	Varianta A		Varianta B		Varianta C		Varianta D
1	C	1	E	1	B	1	B
2	C	2	C	2	B	2	D
3	C	3	D	3	D	3	B

Nu mai blamati protestatarii. Sau cumva traiti prea bine?

Omul este o fiinta capabila sa se adapteze chiar si in cele mai grele conditii. Poti oricand sa gasesti cazuri de oameni care au supravietuit saptamani fara mancare, povesti ale soldatilor care au trecut prin cele mai grele razboaie si au supravietuit. Iar daca ei au putut, oricine poate. Ne este scris in gene mult mai adanc decat nevoia de Iphone’uri sau alte cacaturi pe care astazi le consideram vitale.

Dar intre momentul in care vanam mamuti cu pietre si pana in prezent s’au schimbat unele variabile. Daca atunci nu prea aveam de ales, acum putem schimba modul in care traim. Ne putem imbunatati constient viata, astfel incat sa nu fie nevoie sa ne adaptam pentru a subzista.

De asta si protestele care apar ca varsatul de vant in toate orasele Romaniei. Oamenii au inghitit, au strans din fese la fiecare penetrare a guvernului, desi fiecare ar fi dorit o schimbare. Doar ca toti asteptau ca ea sa se intample din senin. Pana saptamana trecuta.

Nu conteaza motivul pentru care s’a declansat acest protest, nu asta este adevaratul substratul al miscarii. Frustrarea populatiei, asta i’a scos in strada, constienti ca se poate mai bine decat o ducem azi. Azi 100 maine 300, si tot asa. Au aparut violente, pe care cei mai multi s’au grabit sa le renege si sa le condamne.

Dar sunt lucruri firesti…asa vedem noi tineri rezolvarea unei situatii. Daca ar fi dupa noi, maine am merge la Basescu si acolitii sai, i’am scoate in strada si i’am arunca in multime, precum romanii ce isi aruncau prizonierii la lei.Noi nu avem rabdare, vrem ca vocea noastra sa fie auzita puternic si clar, iar daca asta inseamna ca se va lasa cu varsare de sange, atunci asa sa fie.

Nu uitati ca nimic nu s’a schimbat in istoria recenta prin proteste pasnice. Uitati’va la Occupy Wall Street. O masa imensa de oameni au incercat sa protesteze pasnic in speranta ca se va schimba ceva. Vocea lor a fost auzita pe moment, dar nu de urechile potrivite. Iar acum situatia a ramas exact la fel ca inainte.

Sunt tanar si poate din aceasta cauza sustin acest mod de a protesta si nu il blamez asa cum au facut’o pe rand toti, de la oameni politici la prezentatori de divertisment la radio. Sunt de parere ca inainte de schimbare trebuie sa existe anarhie. Trebuie sa existe un motiv suficient de puternic pentru a determina o repozitionare a lucrurilor. Nu poti sa mergi la un presedinte si sa ii spui “Auzi, demisioneaza fiindca nu imi place cum conduci tara !”. Politicienii nu lasa puterea doar de dragul oamenilor sarmani.

Asa ca da, sunt de acord cu violentele din Bucuresti si nu le condamn. Ba mai mult, le zic celor din Piata Universitatii: Va multumesc ! Va multumesc ca macar incercati din toate puterile. Si eu simt ca se poate mai bine, dar nu stiu daca as avea curajul vostru. Asa ca daca in urma acestui protest, violent asa cum este, se schimba ceva, voua ar trebui sa va multumim in primul rand. Noi toti cei care vrem o tara mai buna dar care nu facem nimic.

P.S. V’as bate pe voi, femeile care isi iau sotii din mijlocul protestatarilor. Stiu ca si voi vreti sa traiti mai bine, asa ca daca voi nu faceti nimic in privinta asta macar nu impiedicati pe altii ! Ratatelor !

Motivatie de student.

Daca ati fost vreodata studenti, veti sti la ce ma refer. Daca sunteti studenti, probabil ca ati intrat in tirul examenelor si va regasiti perfect in descrierea studentului deloc lenes, dar mereu distras. Iar daca sunteti elevi atunci…brace yourself !

Sesiunea e acea perioada a semestrului in care toate pacatele studentului de pana atunci ii sunt sterse cu buretele. Pentru 3 saptamani nu conteaza altceva decat sa tragi suficient cat sa iei examenele si, daca poti, sa ramai la buget.

Familia, prietenii, socializarea devin notiuni abstracte in aceasta parte a anului in care, bietul alienizat devine baricadat in propria casa de un maldar de conspecte, cursuri, carti foi si proiecte. Chiar si dusul este folosit in cazuri de urgenta majora, deoarece altfel ar lua din timpul alocat studiului. Iar la medicina e cu atat mai grav.

Si cand esti inconjurat de un teanc de carti cel mai usor este sa iti supraevaluezi capacitatile. “Mai o saptamana, am timp suficient bai…sunt baiat destept ce naiba” Asta trece prin mintea fiecarui student la un anumit punct. Si incepi sa amani…si amani, si o lasi pe mai incolo…si tot asa. Pana te trezesti cu 2 zile inainte de examen ca tu nu stii nimic si ca ai de memorat o carte care face DEX’ul de rusine.

Un exemplu concret. Marti am avut examen. Constient ca am o saptamana pana la urmatorul examen am decis sa iau o pauza. Asa ca marti am frecat menta pe toate fetele posibile. Miercuri ma trezesc si imi dau seama ca am cateva ore pana sa plec la facultate si ca nu ar fi corect sa ma apuc de studiat ,pentru ca apoi sa ma opresc brusc, asa ca o mai ard aiurea cateva ore pana plec la facultate.

Ajung la 20.30 obosit si aman iarasi. Joi sunt pregatit de invatat, imi aranjez manualele, imi fac cafeaua, imi iau tigarile…apoi imi amintesc ca trebuie sa vina mama cu mancare si bani pentru o saptamana. De bucurie aman invatatul.

Seara citesc cateva pagini apoi realizez ca mi’am pierdut antrenamentul si nu ar trebui sa o iau asa de tare.

Azi e vineri. Ora 23.35. Am citit 5 pagini. Din 300. Si examenul tot marti a ramas. Si uite ajung eu iarasi luni la 4 dimineata cu oala de cafea pe terminate, incercand sa mai parcurg o data materia.

Nu’i asa ca nu sunt singurul?