Dream like you'll live forever, live like you'll die today.

Lene cronica in actiune.

Am o luna de cand am o stare de tot rahatul in mine. Nu stiu sa mai glumesc, nu stiu sa ma mai distrez, dulapul meu sta imprastiat pe scaun, pat si restul camerei de camin, iar praful deja trebuie maturat de pe mobila.

  

Ca sa nu mai vorbim ca televizorul s-a transformat din negru in gri, iar patul mi-l fac doar fiindca am descoperit o metoda de a-l face in mai putin de un minut.

Mi-am pus ceasul sa sune cu jumatate de ora mai devreme dimineata, doar doar o sa fiu mai fresh cand merg la scoala. Pula. Cand suna telefonul, ii fut un pumn ca sa il reduc la tacere apoi ma tarai pana la baie pentru a imita o actiune similara spalatului pe dinti si pe fata, insa mult mai ineficienta decat cea potrivita.

Nici nu mai are rost sa vorbim de activitate la ore. De fapt, am reusit performanta sa dorm doua ore la rand, fara ca nimeni sa ma deranjeze, lucru destul de imposibil in camin, datorita futaiului brownian pe usa noastra.

Am ajuns sa imi fie lene sa cobor doua etaje si sa iau un pachet de tigari, asteptand sa ajunga unul in camera dotat cu un pachet plin (traiasca Piciu’). Iar daca nu vine nimeni singura cursa adevarata pe care o fac e pana la vecinii care stau la doi metri.  Si daca tot nu am chef de nimic, am inceput sa analizez cum s-a manifestat fleoshcaiala mea genetica, care m-a adus la stadiul de leguma uscata.

Si am ajuns la concluzia ca nu stiu sa imi doresc ceva. Nu stiu sa ma motivez indeajuns incat sa zic „vreau sa fac asta !” si sa o fac fara sa am nici o piedica in fata care sa ma poata opri. Si asta duce la o lene ce nu poate fi intrerupta de nimic. Degeaba inchid eu ochii si zic „azi invat, fiindca maine am test”. Pana la urma rezultatul va fi in genul „Las’ ca am de la cine copia”.

Si tin cu tot dinadinsul sa scap de starea asta si sa revin la cea in care aveam chef sa zbor da n-aveam bilet de avion, cand tineam sa beau o bere si nu ma lasam pana nu convingeam pe cineva sa mi-o cumpere, cand nu invatam nimic si tot luam 10. Cand totul mergea din inertie…

Probabil am nevoie de o bataie. Dar mi-e prea lene sa o caut..

Va pupa eu.

Anunțuri

Comments on: "Lene cronica in actiune." (4)

  1. frate, nu te-ai ingrasat?
    asa so numi boala asta a ta …

  2. pfuuu eu am vacanţă))) pe 1 săptămână şi cam aceeaşi stare o am,de vre-o 4 zile zic să mă apuc să mai fac ceva util da nu se primeşte…

  3. Uuuh te inteleg perfect..si sunt deabia licean. Deja am o luna de cand sunt un model mai bun pentru sine fata de celalalt model pe care il aveam pana acum.
    Tot ce trebuie este vointa.

  4. @joker : Nu m-am ingrasat…nu cu mancarea de la mine de la cantina:D
    @aurelian : Asa e si la mine.
    @Tudor : Dar de unde sa iau vointa asta???

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: