Dream like you'll live forever, live like you'll die today.

Amintiri „aprilie 2010”

Ma trezeau razele soarelui care mi-au strapuns geamul, am deschis ochii si am realizat ca e din nou dimineata, din nou acelasi miros de primavara si aceeasi dispozitie de a incepe o noua viata. Inchid ochii sa adorm, insa mirosul de primavara, razele soarelui si muzica care a cantat toata noaptea, nu ma mai lasau sa adorm. Ma ridic din pat ca si cum s-ar ridica un bolnav din patul sau. De fapt chiar eram bolnav, o boala care nu se vindeca, si e cea mai dureroasa. Eram bolnav de singuratate.
Imi place sa stau singur, ore-n sir, sa stau singur cu mine, sa meditez si sa ma regasesc pe mine. Imi place cand pot gandi cu voce tare si nimeni nu ma aude, pastila mea sau leacul meu de singuratate e cafeaua si tigara. O data ridicat din pat  imi trag pantalonii si maieul pe mine si ma indrept spre bucatarie, pun apa la fiert si ma duc la baie sa alung somnul din mine. Ma uit in oglinda si vad o fata de nenorocit drogat de somn. Ma gandesc ca acea persoana din oglinda nu sunt eu, poate e copia mea…

La bucatarie fierbea apa, eram gata sa-mi iau doza de cafea. Am iesit la balcon cu ceasca de cafea si cu pachetul de tigari, scot cam lenevit o tigara si o bag in gura, nu-i dau foc, astept ceva timp poate apare cineva cu o bricheta sa-mi ofere foc. “Viata e amara ca tigara sau poate precum cafeaua”. Asteptarea mea era in zadar ca in fiecare dimineata.Savuram din gustul cafelei si fumul tigarii. Era o dimineata ca toate cele precedente care le intalneam cu o ceasca de cafea si cu o tigara. Toate diminetile ma faceau sa inteleg ca se incepe o noua viata, soarele care rasarea mereu, putea sa aprinda in mine din nou senzatia aceea, de parca m-am nascut din nou. Imi placea sa petrec timpul la balon, de la balconul meu puteam sa privesc peste tot satul, pueam sa vad cum satul se topeste in lumina zilei si intunericul noptii.

Niciodata  nu conta ce zi este  “luni, marti sau vineri”, insa stiam ca azi era duminica. Clopotele de la manastire scoteau niste sunete, parca erau voci de ingeri. Aceste voci se asezau peste tot satul, de parca Dumnezeu punea mana peste tot satul si binecuvanta.  Calugarul din clopotnita era imbracat intr-un caftan negru, parca era o umbra care tragea cu putere de clopote. Imi frig buzele, imi dau seama ca se termina tigara, soarele se ridicase mai sus, mi s-a terminat si cafeaua. Simteam in suflet tristete,tristetea asta te face sa te simti de parca ai capul gol, nu esti in stare sa gandesti. Singuratatea si tristetea, doua lucruri care te fac sa fii un om diferit de altii, te face sa gandesti alt fel, sa privesti lumea cu alti ochi. Nu-mi place sa vad ura, invidie, durere si bataie de joc. Imi place nebunia insa cu masura.  Nu sunt un tip retras, imi place sa ma simt retras. Cineva zicea: “Incearca sa inveti din faptele altora caci nu vei reusi sa inveti din faptele tale, viata trece prea repede”.

Comments on: "Amintiri „aprilie 2010”" (2)

  1. place mult cum scrii)))

  2. am sa ma starui sa’ti satisfac placerile , sa scriu in continuare )))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor etichete

%d blogeri au apreciat asta: