Dream like you'll live forever, live like you'll die today.

Recenzii de week-end

Week-endul ăsta am avut ceva timp liber și nu am ezitat să-l pierd pe filme, deci iată ce am privit plus recenzii.

 

Into the wild 8,5/10

Bazat pe o istorie adevărată, Into the wild e un film extremist.Alexander Supertramp (supervagabond) e personajul care nu se teme de schimbare, o face și nu regretă după, se bucură.
Chris McCandless  avea tot ce-și doreau părinții săi, însă ei nu conștirntizau că Chris vede lumea altfel.Pleacă într-o călătorie, fără scopul de a se întoarce devenind Alexander Supertramp.
Este filmul motivațional ce învață să prețuiești fiecare rază de soare și fiecare clipă ce o ai încălzindu-te de ea.Un film despre libertate, emancipare și iertare.
Paralel, Chris fuge,evadează din mediocritate, încearcă să uite, îi reușește însă foarte mult e ”bîntuit” de această idee, fiind destul de puternic și fixat pe scopul său evită acest lucru.
Urmărind filmul observi o duzină de elemente ale naturii extraordinare, o sumedenie de pilde superbe care le deduce Alex:
in life not necessarily to be strong… but to feel strong;
the freedom and simple beauty is too good to pass up;
fuga și închiderea în sine nu e o soluție, iertarea ar fi una;
you don’t need human relationships to be happy, God has placed it all around us.
și cea fundamentală filmului, senzațională: Happiness only real when shared.

 

Blood Diamond 7,5/10


O să încep cu menționarea lui Leonardo Dicaprio, a făcut o treabă extraordinară în această acțiune/aventură.Joacă rolul unui traficant de diamante fără scrupule.

Multe clișee tipice unei aventuri dar se păstrează suspansul, exagerat de violent la început, dar pe parcurs se normalizează.Nu știu dacă a fost măcar o bucățică de realitate în film, dar a fost credibil.
Se încearcă să se introducă elemente de politică, dar rămîne o aventură, acțiunea desfășurîndu-se în multă tensiune și emoție.
Personajul lui DiCaprio crește pe tot parcursul filmului în sensul bun, ceea de ce nu mă îndoiam nici un minut (are o față atît de blîndă xD ).

Oricum, e captivant filmul, final surprinzător, ceea ce mi-a plăcut, a primit o nuanță deosebită.

Catch Me If You Can 9/10
Cred că mulțicunosc deja filmul.E bun.

Iarăși DiCaprio plus Tom Hanks sub aripa lui Steven Spielberg ilustrează istoria adevărată al lui Frank Abagnale Jr. , escroc extrem de șmecher.
Un film încîntător și imprevizibil, cea de-a doua fiind datorată personajului Frank Abagnale, care pune tot pe o carte în schimbul succesului.
Un adevărat ”catch me if you can”, aventură plus un pic de comedie și lirism dă o atmosferă perfectă filmului, relaxantă.

E imposibil să nu te îndrăgostești de Frank, face ca totul să pară o glumă.
Nu m-am plictisit un minut, spre final filmul trece într-o categorie mai grea, se încep meditațiile, întrebări de genul ”care e relația ta cu statul? ” ș.a.

O glumă buuună a fost în film spusă de Tom Hanks cu o seriozitate și un sarcasm ascuns:
Carl Hanratty: Knock knock.
Earl Amdursky: Who’s there?
Carl Hanratty: Go fuck yourselves.

 

The legend of 1900 (original title: La leggenda del pianista sull’oceano) 8,5/10

L-am privit dintr-un sigur motiv – vroiam să-l conosc pe Tim Roth nu doar din perspectiva unui actor de serial, să văd ce face într-un lungmetraj complex.Nu m-a dezamăgit.

Foarte deosebit personajul care-l joacă Tim Roth – un copil care care s-a născut la bordul unui vas de croazieră și care ulterior devine pianist.
Nu reușește să pășească pe uscat, la început credeam că se teme de ce va vedea acolo, apoi de faptul că nu va cînta la fel de superb…de ce nu pășește?! Păi asta are o relevanță enormă și trebuie descoperită pe tot parcursul flmului pentru cei ce se hotărăsc să-l vizioneze.

E incredibil cum este percepută lumea de către 1900 (a fost găsit în prima zi din primul an din secolul XIX și așa ia fost pus numele) – lucrurile sunt simple, contează doar ceea ce faci(și e plin de adevăr) și totul are un sfîrșit – în viziunea lui 1900 lumea de afară nu.

Cu o muzică excelentă filmul e plin de emotivitate și nostalgie(e pian!).

Impresionează faptul că e o istorie adevărată, iar filmul este atît de credibil și atît de bine ilustrată perioada descrisă: jazz-ul în vogă, vestimentația, coazierele pe ocean ș.a.m.d.

O frază care m-a lăsat perplex:Winter comes, you wish it was summer. Summer comes, you live in dread of winter. That’s why we never tire of travel. 

 

Ce ați privit voi în ultimul timp? 😉

Anunțuri

Comments on: "Recenzii de week-end" (3)

  1. „P.S. I love you”..mi-a placut extraordinar de mult,
    am revazut „The Devil’s Advocate”, pentru ca se merita si „City of Angels” cu Nicolas Cage si Meg Ryan….

  2. Weekend ul viitor daca ai timp poate vii si cu recenzii la niste carti 🙂

    • Huh! Mă presează rău facultatea…deși citesc la moment The Help de Kathryn Stockett și azi nuștiu ce m-a apucat că am început Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Nor de etichete

%d blogeri au apreciat asta: