Dream like you'll live forever, live like you'll die today.

Posts tagged ‘doctor’

Un documentar fara ratoni si veverite. Sicko.

Chiar vroiam sa mai vad si eu un documentar care sa imi rupa capul. Sa ma puna pe ganduri cand se termina, sa ma faca sa ma intreb „ce-ar fi daca?”. M-am sictirit de toate pseudo-documentarele pe care le gasesti pe Animal planet sau descopery. Nu ma pasioneaza sa vad doi pinguini cum o ard la stilul mama iedului, ca apoi sa produca un mormoloc mic si chel. Nici viata secreta a gandacilor de balega nu ma intriga, oricat de socant v-ar parea.

Asa ca atunci cand mi s-a recomandat Sicko, am zis ca merita incercat. A meritat. Au fost printre cele mai bine pierdute 2 ore din viata mea. Alaturi de Fight Club.

Documentarul e facut de Michael Moore. Unii il considera extremist, altii nebun, eu zic ca e geniu. Nu o sa va dau prea multe detalii fiindca as strica distractia. Va zic ca e o comparatie inre sistemele medicale din America, Anglia, Franta si Cuba. Si va mai zic ca dupa ce il vedeti o sa aveti un sentiment de bucurie ca aveti sistemul medical din Romania, asa murdar si ineficient cum pare.

Daca sunteti prea lenesi sa dati download la film, uite un link de vizionare online :

http://www.990.ro/player-filme-795-Sicko-Sicko-online.html

Aveti grija sa dati pe varianta fastupload. Restul sug la greu.

Link la imdb nu dau…va descurcati voi si singuri.

 

 

Anunțuri

E clar, m-am ramolit.

Sincer sa fiu imi place sa ma plang. Nu stiu de ce, o fi de vina atentia sau poate chiar cred ca exista pe lume cineva care moare de grija mea. Dar va zic ca nu mai sunt ce eram odata.

N-am fost eu niciodata tipul care sa alerge de urla pamantul, nici genul care sa fie bun la toate sporturile. In general eu faceam a paguba indiferent de echipa. La fotbal eram ca scolioza prematura. Nu tinea nimeni sa fiu in echipa lui, dar cineva tot se lega la cap cu mine. In concluzie relatia mea cu sportul a fost una rece, platonica.

Si ce mai resimt treaba asta. A inceput cu o durere de spate. Dar nu genul de durere suportabila, aerisita. Pe naiba ! Imi lua un sfert de ora sa ma ridic din pat de injuram de toti sfintii cand uitam sa imi iau telecomanda cu mine. Ma aplecam ca o baba cu hemoroizi, indoiam genunchii pana la pamant sa ridic ceva. Uneori renuntam si il lasam acolo pana cand se trezea cineva sa ma ajute.

Panicos de felul meu, merg la spital. Acolo verdictul necrutator: discopatie lombara. Am ars’o si eu cultivat, ca deh sunt student la medicina, asa ca ma uitam la ce imi arata doctorita si inganam a aprob si intelegere. De fapt nu intelegeam ce cacat imi arata ea acolo, dar am si eu o aroganta. Nu puteam sa arat ca sunt lemn asa de-a dreptul.

Apoi mi s-a blocat genunchiul. Nu stiu de ce, mi-e si frica sa merg la spital. Parca vad ca imi mai serveste un diagnostic de asta necrutator si ma incarca cu un bax de pastile. Cert e ca atunci cand am patit-o eram de rasul curcilor. Luni dimineata, in intarziere mergeam prin casa intr-un picior, iar pe celalat il taraiam dupa mine ca pe un cadavru. Daca ma vedeai atunci pe strada ziceai ca a dat hipstareala in mine, atat de alambicat mergeam.

Totul a culminat alaltaieri cand mi-am rupt o bucata de dinte in timp ce mancam seminte. Doar mie mi se putea intampla, ma jur. Acum astept cu emotii sa merg la stomatolog. Doar cand ma gandesc ca o sa ajung intim cu burghiul ala imi intra parul de pe picioare in erectie.

De ce vrei sa devii doctor?

Asta am fost intrebat in prima saptamana de facultate de cel putin 50 de ori. Eram deja atat de familiarizat cu intrebarea incat dadeam raspunsul automat, fara ca macar sa il mai gandesc. „De ce ai ajuns la medicina?”Fiindca asta simt…si fiindca m’am uitat prea mult la Dr. House” raspundeam.

Asta gandeam pe atunci. Si nu a trecut mult timp, abia daca sunt 8 luni de atunci. Iar acum, daca ma mai intreaba cineva acelasi lucru ii pot raspunde cu seninatate la fel. Fiindca am intrat in UMF cu un tel pe care, pana acum, nimeni nu a reusit sa il zdruncine : Am intrat pentru a deveni doctor !

Stiu, suna cretin sa spui ca ai intrat la Medicina pentru a deveni doctor. Pai altceva ce mai puteai ajunge ? Shawormar cu jumate de norma? Ajutor de bagator de seama? Ei bine nu e chiar asa.

De ce? Fiindca, desi toti am intrat la Medicina cu acelasi scop, acela de a ajunge doctori, fiecare a ajuns aici din alta cauza. Unii au rude in sistem si asta a pus cumva presiune pe ei. Altii au intrat la UMF fiindca „Pai daca nu aici unde?”

Si nu e bine !

Facultatea asta iti fute creierii, se joaca cu tine, te chinuie fara sa iti ofere nicio satisfactie. Ai doar promisiunea ca peste ani buni vei ajunge cu o diploma in mana, cu un loc de munca prost platit si satisfactia ca vei putea scoate pe cineva de pe ultimul drum. Dar deocamdata nu primesti nimic…

Asa ca atunci cand se aduna problemele (doar nu’s proaste sa vina pe rand!) ai nevoie de ceva de care sa te agati, ceva care sa te ajute sa continui chiar daca tu simti ca ti’a ajuns. Altfel nu vei ajunge bine. Poate ca vei reusi si vei deveni un doctor, poate chiar unul bun, dar in noptile lungi din spital vei avea aceeasi frustrare. Si te va macina…

Personal, nu vad prea bine persoanele care au intrat in Medicina deoarece “Vreau sa ajut alti oameni”, sau “Vreau sa fac multi bani!”. Daca imi spui ca vrei sa ajuti alti oameni desi tu nu ai vazut niciodata ce inseamna durerea sau nu ai simtit’o pe propria piele, da’mi voie sa nu te cred. Daca nu stii ce inseamna suferinta atunci visul tau e la fel de pueril ca cel al unui fetite ce se viseaza printesa.

Iar banii…daca ai intrat visand doar la mormanele de bani pe care le vei avea, atunci imi pare rau de tine si de cei care iti vor fi pacienti. Cunosc doctori care nu accepta sa opereze daca nu le strecori plicul in buzunar. Oare ei de ce or fi ajuns la Medicina?

In final…

Daca ar fi sa le dau un sfat celor care viseaza la Medicina ar fi acesta: Ganditi’va de ce vreti sa ajungeti la facultatea asta. Fiti sinceri cu voi insiva si ganditi’va bine daca se merita sa pierzi 6 ani din viata pentru asta. Daca raspunsul este da, felicitari !

V’am pupat !

Nor de etichete