Dream like you'll live forever, live like you'll die today.

Posts tagged ‘greu’

E clar, m-am ramolit.

Sincer sa fiu imi place sa ma plang. Nu stiu de ce, o fi de vina atentia sau poate chiar cred ca exista pe lume cineva care moare de grija mea. Dar va zic ca nu mai sunt ce eram odata.

N-am fost eu niciodata tipul care sa alerge de urla pamantul, nici genul care sa fie bun la toate sporturile. In general eu faceam a paguba indiferent de echipa. La fotbal eram ca scolioza prematura. Nu tinea nimeni sa fiu in echipa lui, dar cineva tot se lega la cap cu mine. In concluzie relatia mea cu sportul a fost una rece, platonica.

Si ce mai resimt treaba asta. A inceput cu o durere de spate. Dar nu genul de durere suportabila, aerisita. Pe naiba ! Imi lua un sfert de ora sa ma ridic din pat de injuram de toti sfintii cand uitam sa imi iau telecomanda cu mine. Ma aplecam ca o baba cu hemoroizi, indoiam genunchii pana la pamant sa ridic ceva. Uneori renuntam si il lasam acolo pana cand se trezea cineva sa ma ajute.

Panicos de felul meu, merg la spital. Acolo verdictul necrutator: discopatie lombara. Am ars’o si eu cultivat, ca deh sunt student la medicina, asa ca ma uitam la ce imi arata doctorita si inganam a aprob si intelegere. De fapt nu intelegeam ce cacat imi arata ea acolo, dar am si eu o aroganta. Nu puteam sa arat ca sunt lemn asa de-a dreptul.

Apoi mi s-a blocat genunchiul. Nu stiu de ce, mi-e si frica sa merg la spital. Parca vad ca imi mai serveste un diagnostic de asta necrutator si ma incarca cu un bax de pastile. Cert e ca atunci cand am patit-o eram de rasul curcilor. Luni dimineata, in intarziere mergeam prin casa intr-un picior, iar pe celalat il taraiam dupa mine ca pe un cadavru. Daca ma vedeai atunci pe strada ziceai ca a dat hipstareala in mine, atat de alambicat mergeam.

Totul a culminat alaltaieri cand mi-am rupt o bucata de dinte in timp ce mancam seminte. Doar mie mi se putea intampla, ma jur. Acum astept cu emotii sa merg la stomatolog. Doar cand ma gandesc ca o sa ajung intim cu burghiul ala imi intra parul de pe picioare in erectie.

Jurnal de bord. Viata de lemnar…

Iata cum arata o zi perfecta din viata mea. Astazi fiind acea zi.

00.00 – Imi iau somn de voie. S-a terminat south Park pe MTV si nu mai e nik bun la teveu.

03.41 – Am un vis cu Pamela Anderson. Nu ma intrebati de ce…pur si simplu are si creierul meu toane de-ale lui.

03.45 – Mi se termina visul. Ciudat e ca ultima secventa din el il intruchipeaza pe Basescu zburand cu parasuta. wtf??

06.27 – Ma trezeste maica-mea. Injur putin in somn dupa care ma intrc pe alta parte.

06.31 – Mai vine o data maica-mea. De data asta nu mai am scapare. Ma resemnez si ma ridic in picioare, ghidat de forte diferite de cele proprii.

06.40 – Mananc. Sau mai bine zis, incerc sa mananc. Incerc sa nimeresc gura, insa eforturile sunt destul de zadarnice.

06.42 – Nimeresc pentru prima data gura.

07.30 – Stau afara si ma gandesc de ce mortii masii nu m-oi fi culcat eu mai devreme.

07.32 – Parasesc incinta locuintei mele. Tinta mea e padurea, acolo unde am de ciopartit cateva lemne.

07.32 – 11.40 – Sunt prins peste cap intr-o activitate destul de afurisita. Doboratul copacilor prin padure si transformatul lor in lemne frumushele pentru foc.

11.40 – Beau o bere.

11.45 – Terminam primul transport de lemne si ne intoarcem pe hartoapele tarii. Inutil sa mai precizez ca mi-au zburat fiecare neuron intr-o parte diferita a craniului. Si probabil ca ar fi fost totusi mai bine daca taica-meu nu ar fi carat lemne cu o Dacie Papuc fara suspensii.

12.20 – Ajung acasa.

12.24 – Beau o bere.

12.26 -13.01 – Descarcam lemnele din masina. Prilej pentru mine sa inventez o noua injuratura datorita lemnului ce graviteaza spre laba mea (de fapt e a piciorului) .

13.02 – Ma spal rapid. Suprinzator incep sa seman din nou a european, chiar daca cu o secunda mai inainte aratam a african bronzat.

13.30 – Ma asez intr-un pat pentru putina relaxare.

13.30 si 15 secunde – Vine taica-meu : Hai ca trebuie sa plecam…FUTUI…

13.30 – 18.02 – Inca o sesiune de taiat, curatat, aranjat, ridicat, descarcat lemne. Incep deja sa ma gandesc sa le stropesc cu niste benzina si sa fac un foc de tabara. La un moment dat chiar am chef de vorba, dar care se curma rapid odata cu aterizarea unui alt butuc pe piciorul meu.

In incheiere precizez ca acum imi revin din zbuciumul zilei de azi. Incerc sa stau cat mai drept, pentru a nu simti durerea de spate ce si-a capatat un obicei din a sta pe la mine. Si imi numar zgarieturile…am ajuns la 51…

Aa, uite…52.

V-as tzuca, dar sunt inapt.

Nor de etichete