Dream like you'll live forever, live like you'll die today.

Posts tagged ‘taran’

Dacia.Pentru taranul din tine.

Vorbesc fiindca sunt un cunoscator al marcii. Momentan taica-meu detine doua, amandoua model Papuc. Una din ele e carosata, iar cealalta are inaltatoare din scanduri puse de o parte si de cealalta, special realizate pentru carat lemne. Deh, ca la tara…

Si amandoua isi reflecta personalitatea prin probleme pe care le detin. La aia mai noua, sunt relativ putine, atat doar ca trebuie sa fii campion la box ca sa poti claxona, iar daca mergi cu peste 100 la ora, cel din fata ta ar trebui sa fie la cel putin un kilometru departare, ca sa fii sigur ca ai spatiu de franare in caz de ceva.

Aia veche in schimb…e un fel de carutza fara cai. Intr-o enumerare scurta, cam astea ar fi problemele ei:

  • claxon pus de forma;
  • motorul suna de parca ai trage un sac cu cuie pe sosea;
  • farurile sunt multi directionale, primul bate dreapta sus, iar al doilea stanga jos;
  • suspensiile sunt puse de forma, asa ca daca mergi pe drum de tara ti se pare ca parcurgi Dakarul;
  • bara din fata a fost smulsa de un tractor binevoitor, asa ca e depozitata in spate;
  • franele sunt pentru dependentii de adrenalina;
  • consuma cat un Lamborghini turat;

Si toate astea la sub 5000 de lei, pretul ei anul trecut.

Va pupa eu…

Scrisoare de la un taran pentru muierea lui.

Aceasta este o scrisoare scrisa de catre un tzaran, Ion, catre muierea lui, Maria, dupa ce a plecat singur la mare lasand-o pe ea acasa.

Apropo, el inca nu stie ca exista mailu’ asta ca ii da manual.

Salut Marie.

Ce faci fa?

Iti scriu amu ca sa te anunt ca nu am plecat in cantonament cu echipa noastra, Cracanatii Baicoi. De fapt am luat caruta lui Gheorghe Mustar si am plecat la mare fa. Slava Cerului ca am avut combustibil la mine altfel imi murea „motorul” pe drum.

Am ajuns aici eri asha ca am căutat un loc de parcare (am gasit un loc intre o Dacie si o hărăbală roşă cu un cal in faţă…ca să vezi unde o ajuns tehnologia..) apoi mi-am luat o bataie de mi-o ţâuit urechile, că Maria (iapa lu Gheorghe fă, nu tu) o boţât hărăbala aia roşie lângă care parcasem pe motiv că nu avea loc să se balege.

Am legat-o pe Maria (cum te legam şi pe tine fă, mai ţii minte?) de un stalp de ăsta de dă curent la lume şi am plecat  să văd şi eu marea. Uimitor, dar e mai mare decât balta aia în care ne scăldam noi înainte să iei râie.

Fă şi aici mam în-drăgostit. O cheamă Gianina, are ochii albaştri, picioare fine şi e atât de frumoasă încât turiştii fac poze cu ea. Păcat că are deja pe cineva care o ţine tot timpul aproape. Să ştii că n-am mai văzut nicăieri o măgăriţă ashe de frumoasă.

Şi cât am stat eu şi am cugetat mi-am dat seama că am făcut tare bine că nu te-am luat cu mine la mare. Aici sunt atâtea fătuci cu ţâţele goale. Păi cum te dezbraci tu doar la Crăciun şi la Sfânta Maria, crecă ar fi murit toate algele dacă ţi-ai fi dat jos gogosarii.

 Amu am intors căruţa invers, de seamănă cu un cort, iar Maria e plecată să pască undeva de scrie „weed shop” pe el. Ne vedem peste o lună asta dacă îşi revine Maria, că văd că a început să se pishe stând pe picioarele din spate. E normal, pentru voi femeile?

Nu e normal, nu?

V-am tzucat şi…spuneţi NU DROGURILOR.

Nor de etichete