Prioritatile unui handicapat.

Mi-e greata. Nu e din cauza societatii in care traim, sau alte rahaturi din astea, dar pur si simplu matzele mele mi-au declarat razboi. Probabil ca delirez in timp ce scriu treaba asta, darin momentul asta pare al naibii de corect rationamentul meu.

Peste tot, cand cauti cate o imagine amuzanta dai peste unu care si-a parcat utilaju’ pe un loc de handicapati. Si nu reusesc sa pricep ce e atat de amuzant. Intr-o lume in care nu mai poti sa te „parchezi” nici pe tine insuti cand mergi pe jos, faptul ca gasesti un loc de parcare pe care toata lumea il ignora e pur si simplu o mana (laba) intinsa de Dumnezeu.

Probabil ca o sa reactionati intepati :”Da, dar astea sunt locuri special amenajate pentru persoanele cu dizabilitati”. Da, sunt amenajate o mie de locuri de parcare pentru doua masini conduse de veterani de razboi. E o bataie de cap uriasa sa te afli la volan, handicapat fizic fiind, asa ca atatea mii de locuri de parcare goale, doar pentru ca il au pe ala pictat in scaun cu rotile, e pur si simplu o discriminare.

Si sa nu uitam ca locurile sunt pentru handicapati. Cu alte cuvinte si reatrzii mintal coexista in aceasi categorie. Asa ca nu va mai speriati data viitoare cand mai vedeti cate un gabor parcat pe un astfel de loc. El pur si simplu isi recunoaste statutul intelectual. Pana la urma nu poti fi catalogat drept geniu atunci cand detii un IQ cat numarul de la papuci.

Aaa, si ca tot veni vorba de handicapati, nu o sa inteleg niciodata  cum poate unul aflat intr-un scaun cu rotile sa escaladeze o panta special conceputa pentru oameni ca el.

   

V-am tzucat…ma duc sa sug o lamaie sa imi treaca greata.