Motivatie de student.

Daca ati fost vreodata studenti, veti sti la ce ma refer. Daca sunteti studenti, probabil ca ati intrat in tirul examenelor si va regasiti perfect in descrierea studentului deloc lenes, dar mereu distras. Iar daca sunteti elevi atunci…brace yourself !

Sesiunea e acea perioada a semestrului in care toate pacatele studentului de pana atunci ii sunt sterse cu buretele. Pentru 3 saptamani nu conteaza altceva decat sa tragi suficient cat sa iei examenele si, daca poti, sa ramai la buget.

Familia, prietenii, socializarea devin notiuni abstracte in aceasta parte a anului in care, bietul alienizat devine baricadat in propria casa de un maldar de conspecte, cursuri, carti foi si proiecte. Chiar si dusul este folosit in cazuri de urgenta majora, deoarece altfel ar lua din timpul alocat studiului. Iar la medicina e cu atat mai grav.

Si cand esti inconjurat de un teanc de carti cel mai usor este sa iti supraevaluezi capacitatile. “Mai o saptamana, am timp suficient bai…sunt baiat destept ce naiba” Asta trece prin mintea fiecarui student la un anumit punct. Si incepi sa amani…si amani, si o lasi pe mai incolo…si tot asa. Pana te trezesti cu 2 zile inainte de examen ca tu nu stii nimic si ca ai de memorat o carte care face DEX’ul de rusine.

Un exemplu concret. Marti am avut examen. Constient ca am o saptamana pana la urmatorul examen am decis sa iau o pauza. Asa ca marti am frecat menta pe toate fetele posibile. Miercuri ma trezesc si imi dau seama ca am cateva ore pana sa plec la facultate si ca nu ar fi corect sa ma apuc de studiat ,pentru ca apoi sa ma opresc brusc, asa ca o mai ard aiurea cateva ore pana plec la facultate.

Ajung la 20.30 obosit si aman iarasi. Joi sunt pregatit de invatat, imi aranjez manualele, imi fac cafeaua, imi iau tigarile…apoi imi amintesc ca trebuie sa vina mama cu mancare si bani pentru o saptamana. De bucurie aman invatatul.

Seara citesc cateva pagini apoi realizez ca mi’am pierdut antrenamentul si nu ar trebui sa o iau asa de tare.

Azi e vineri. Ora 23.35. Am citit 5 pagini. Din 300. Si examenul tot marti a ramas. Si uite ajung eu iarasi luni la 4 dimineata cu oala de cafea pe terminate, incercand sa mai parcurg o data materia.

Nu’i asa ca nu sunt singurul?

Masochism.

Stiti care e definitia masochismului? Sa realizezi o actiune cu buna stiinta stiind ca te va rani fizic sau mental doar pentru a urmari un scop anume.

Cam asta este si definitia studentului la medicina. In cunostinta de cauza alegi aceasta facultate, chiar daca stii ca vor trece ani buni pana cand vei ajunge sa profesezi, chiar daca stii ca ai de invatat mii si mii de pagini de materie, de cele mai multe ori inutila, doar pentru a’ti atinge scopul cel putin egoist: sa ajungi doctor.

Desi nu au trecut decat 4 saptamani din initierea mea de viitor doctor, imi permit o parere, chiar daca ulterior mi’o voi schimba. Asta vad si traiesc acum. Vad un tren cu 20 de vagoane care vine spre mine in timp ce eu stau legat de sine. Si e ciudat cum acum 5 saptamani de’abia asteptam sa incep.

Recunosc: sunt un boboc care s’a bagat in viteza, cu capul inainte intr’un rahat cat casa. Simt cum se duce naibii tot timpul liber de care abuzam la maxim in liceu, simt cum toti neuronii mei si’au facut un scop din a refuza orice informatie ce m’ar ajuta la examene. Pur si simplu isi fac de cap in timp ce eu incerc sa ii urnesc spre directia prestabilita…din momentul in care am pus mana pe cartea de anatomie ei o rup la fuga pe campuri cu papadii si izvoare.

Si stau sa ma intreb: Oare ce mi’a trebuit? Nu puteam sa o ard lejer pe la o facultate cu mai putine pretentii, unde sa imi pot permite luxul de a avea timp liber? Oare nu cumva motivatiile care m’au adus aici nu au fost altceva decat iluzii? Probabil ca nu…fiindca, ma credeti sau nu, imi place ! Simt ca ma provoaca, simt cum facultatea asta vrea ce e mai bun din mine. Iar cum decizia mea nu s’a bazat pe cacaturi primordiale gen : “Vreau sa salvez oameni si sa fac lumea mai buna” nu am de ce sa fiu frustrat.

Deci sunt masochist…

Dar va avertizez, actuali nehotarati si viitori studenti. In locul vostru as cantari bine situatia daca as vrea sa ajung la medicina. Nu stiti in ce va bagati si nu aveti dreptul la comentarii. Ascultati’i pe cei care au ajuns deja aici si puneti’va intrebarea: Chiar imi doresc cu adevarat asta? .

Personal, daca as fi la conducerea facultatii as face un trial de 4 saptamani pentru toti wanna-be studenti la medicina. O luna in care sa stea si sa faca ore de parca ar fi deja studenti. Si abia dupa aia sa se decida daca vor la medicina. Probabil ca ar ajunge Medicina sa aiba tot atatia studenti cat facultatea de Muzeologie.

Va pup…am plecat sa aflu cum sta treaba cu articulatia scapulo-humerala.

Viata de medicinist…

Cum e viata? Intr-o continua alergare :

•  suna ceasul. Este 6:00 dimineata si iti vine sa-l arunci pe geam, pt ca, desi ti-ai dori sa mai ramai numai inca 5 min in pat, constientizezi ca ai doar 20 min pt a manca si a te pregati pt ziua lunga de 9 -10 ore care te asteapta.
•  primul lucru pe care il faci este da apesi pe butonul ON al aparatului care produce „licoarea datatoare de viata”= CAFEAUA.

Orarul studentilor de la medicina e groaznic, cu pauze de 1-2 ore in care nici sa te duci acasa nu poti, nici sa stai in parc degeaba sau pe langa sala de anato adulmecand formolul.