Dream like you'll live forever, live like you'll die today.

Mai ales cand nu ai un serviciu, dar si atunci cand il ai, banii sunt mereu o problema. Mai exact lipsa lor este o problema. Daca dai un search pe google vei gasi cu lux de amanunte cum poti face bani online doar dand 4 clickuri pe zi, urmarind cateva filmulete, sau alte chestii tampitele. Si nu oricum, ci castigi sute de dolari lunar, cat sa ii trimiti si mamei soacre care te vede cam prost.

Problema cu aceste site-uri e ca nu se ridica tocmai la inaltimea asteptarilor. Tale. Adica tu esti un om matur, care nu musca publicitatea feroce care iti zice ca te vei imbogati, dar tot speri la un ban in plus care sa iti asigure macar tigarile. Ei bine, tot fraierul lor ramai, pentru ca la modul in care sunt facute aceste site-uri poate o sa iti permiti un pachet de tigari. Pe luna. Asta daca muncesti bine. In rest toate o sa aduca in aceeasi fundatura a disperarii din care ai incercat sa iesi. Si atunci ce faci?

Primul lucru care imi vine in minte este camataria. Tre sa investesti putin la inceput, dar daca ai cativa prieteni dusi la sala, dupa aia totul o sa mearga struna. Garantat. Dar sa spunem ca nu ai multi prieteni si nici fonduri sa incepi. Atunci? Din experienta mea pot vorbi doar de 2 metode, pe restul nu le-am studiat inca si nu as vrea sa le fac publicitate degeaba.

Prima metoda este sa devii propriul tau antreprenor. Adica sa expui talentul tau, iar lumea sa te angajeze. Pentru asta sunt doua platforme mari in Romania si anume microjoburi si congrazie. Despre microjoburi pot afirma ca inceputul este grelut, dar daca ai rabdare, incetul cu incetul vor veni si primii clienti. Mai demult trebuia sa spui ce poti tu sa faci pentru 50 de lei. Acum nu mai este o limita de pret. Problema la microjoburi este ca recent au introdus un program de abonamente fara de care nu poti primi recenzii pentru munca facuta. Bine, asta mai inseamna si ca poti face munca de mantuiala fara sa te stie nimeni.

Pe congrazie nu recomand sa iti faci sperante prea mari, din cauza faptului ca tu iti expui profilul si astepti, intr-o comunitate cam apatica, sa te angajeze coneva. Totusi experienta mea cu congrazie este scurta si nefructuoasa, asa ca as putea vorbi doar din frustrare…

Urmatorul articol va prezenta si site-urile de jocuri din care poti scoate un ban frumos.

Recunoaste ca si tu, ca tot romanul de buna intentie, vrei sa ajungi acasa, sa deschizi laptopul si sa vezi un film bun. Ti l-a recomandat vecinul, colegul, amanta si nu ai chef sa astepti pana il difuzeaza Pro TV-ul (nu mai zic de antena si altele,unde trebuie sa ai un fetish pentru antichitati ca sa urmaresti filmele lor). Asa ca intri in Google si scrii „nume film x online x subtitrat”. Si il gasesti mereu. La o calitate care iti creste dioptriile.

Sau poti incerca Popcorn Time. Un program destept care descarca filmul de pe torrent pe masura ce tu il urmaresti. Poti alege chiar sa il salvezi, altfel se sterge din calculatorul tau odata ce il inchizi. Da, trebuie sa il descarci, dar are interfata in limba romana, deci nu mai stai cu dex-ul langa tine. Si te momeste de la inceput cu toate filmele pamantului, la care poti sa vezi de la inceput trailerul si nota de pe imdb.

A, soc soc soc, au si seriale. Da, inclusiv serialul ala obscur pe care il tot prezinti prietenilor ca fiind the new shit, doar ca sa te dai hipster. Sau anime-ul ala la care te uiti cand esti singur acasa…este si ala. Si majoritatea au subtitrare in romana si calitate 1080p. Singura problema e ca nu au chiar toate subtitrare. Inglish much?

Gata, m-am intors. Dupa o lunga perioada de repaus mental am hotarat ca o revenire e binevenita.

Sa curga like-urile, sa planga wordpressul !!

Ştiu, nu sunt eu primul care o zice. Puya a zis-o, deşi nu îl suspectez că ar fi gandit-o vreodată. Nu că nu pare baiat deştept, doar că în spatele unui artist mare există mereu o echipă care are grijă ca el să rămână acolo. Printre ei şi unul mai tocilar care îşi îndreaptă ochelarii şi pune versuri pe foaie. Dar divaghez…

Se spune că noi ca societate am evoluat într-un ritm prea alert, iar dezvoltarea creierelor noastre a rămas cumva în urmă. Că am rămas încă dominaţi de emoţii într-o lume care se conturează din ce în ce mai robotizată şi standardizată. Dar asta nu înseamnă că am rămas la fel.

Nimeni nu neagă că suntem norocoşi să trăim în cele mai bune zile pe care umanitatea le-a văzut de la începuturile ei. Dar cât plăteşti cu adevărat pentru a trăi astăzi? Enorm, zic eu. Plăteşti cu liniştea ta interioară.

Pentru că, vezi tu, ritmul vieţii a devenit din ce în ce mai rapid. La cel zilnic mă refer. În fiecare zi trebuie să faci din ce în ce mai multe lucruri, doar pentru a tine pasul cu restul lumii. Te trezeşti, îţi faci cafeaua, pleci, munceşti şi toate le faci pe fugă. Nu te mai bucuri de nimic, fiindcă în fiecare moment eşti atent la următorul. Unii m-ar putea contrazice. Totuşi, ne căsătorim mai târziu, trăim mai mult şi mai sănătos. Asta nu denotă o încetinire. Dimpotrivă, devenim doar nişte statistici care se îmbunătăţesc în portofoliul unui guvern.

Anii mai mulţi şi mai buni se traduc în ani mai mulţi pe care îi poţi munci. Iar dacă nu ne căsătorim, putem sta mai mult la firmă, nu avem obligaţii. Un burlac e mai dispus la sacrificii. Un om însurat ştie că trebuie găsit un echilibru. Dar şeful te vrea cu totul…

Această viteză vine cu un preţ. Neglijenţa. Iar cel mai uşor de neglijat eşti tu. De fapt, vine natural, oboist fiind de un galop constant, nu mai zâmbeşti când îţi vezi iubita, nu îţi mai îmbrăţişezi părinţii, nu te mai bucuri de cafeaua ta de dimineaţă. O bei, să nu te doară capul. Să nu pleci debusolat din casă. Nu ca să te bucuri de ritual.

Şi apoi, dacă ai fi doar tu. Dar mai este şi ea. Şi ei. Şi ele. Toţi supuşi aceluiaşi tir de infern, toţi supuşi aceleiaşi neglijenţe. Iar când doi neglijenţi se întâlnesc ce se întâmplă?

Zi-mi tu !

ambulanta-accidentPrins in problemele zilnice iti spui mereu ca trebuie sa tragi tare, ignori ca ti s-ar putea intampla ceva, sau pur si simplu refuzi sa te gandesti. Apoi, intr-o zi, pacatul loveste. Fie ca e vorba de o mana, un picior sau ceasul care bate aiurea, realizezi ca ai nevoie de ajutor. Asa ca suni la Ambulanta.

Pentru tine nu sunt decat cei imbracati in portocaliu strident care ajung la tine cu masina si te transporta la spital. Eventual iti dau si o pastila pe drum, cat sa stai cuminte. Dar pentru ei, din momentul in care au primit solicitarea si pana cand ajungi la spital, tu esti prioritatea lor. Daca tu suni la 112, nu mai conteaza ca ei mananca, dorm, sau au ratele neplatite la banca.

O sa-mi spui, poate: „E meseria lor. Isi iau bani pentru asta. Nu le place, n-au decat sa mearga la sapat de santuri „. Da prietene, e meseria lor. Dar nimic nu ii opreste sa o faca in sictir. Pana la urma, oricat te crezi de special in durerea ta, esti doar unul din zecile de oameni pe care ii vad zilnic. Dar majoritatea vor ajunge la tine si se vor comporta cat stiu ei de bine.

E greu de explicat diferenta colosala intre viziunea omului de rand asupra Ambulantei si perspectiva celui din interior. Hai s-o luam pe rand:

1. Am fost tratat cu nesimtire/nepasare

Pentru asta nu exista o scuza. E gresit sa abuzezi de pacient, indiferent de statutul tau medical. Majoritatea asistentilor si medicilor pe care i-am intalnit nu o vor face. Se vor comporta exemplar fie ca esti primul sau ultimul lor caz. Exista si exceptii…

Dar uneori tu, ca pacient, esti agitat, stresat. Ambulanta care ajunge la tine poate ca a avut o tura de 12 ore infernale. Asa ca s-ar putea sa simti cum asistentul/medicul nu te trateaza cum s-ar cuveni. Sub nici o forma nu poate fi asta o scuza, dar se mai intampla.

2. Ambulanta a ajuns cu intarziere

Toti am patit-o macar odata. Chemam ambulanta, explicam gravitatea situatiei si apoi asteptam pana simtim cum ni se scurge sangele din vene. Odata ajunsa, ne luam de sufletul asistentului si al soferului, ca macar sa ne descarcam.

Dar din interior cauza e evidenta. Pe un judet cum e Iasiul, exista doar vreo cateva zeci de ambulante, la o populatie de aproape 800.000 de locuitori. Intr-o tura de 12 ore o ambulanta poate avea si 10-12 cazuri sau mai mult. Adica una pe ora, in conditiile in care nu se ocupa doar de oras, ci si de localitati.

Iar drumurile spre localitati sunt de cele mai multe ori pline de gropi, sau chiar fara asfalt deloc. Un sofer slab ar putea sa ia omul sanatos si sa il lase la spital bolnav de inima. In conditiile in care masinile sunt putine, iar posturile momentan blocate, se face o prioritizare a traseului.

Asa ca, chiar daca tu crezi ca esti in necaz fiindca ti-ai rupt un deget, incearca sa te gandesti ca poate pe aceeasi zona exista o persoana care a facut un infarct. Acela va fi cazul mai important.

Astea sunt doar cateva idei despre cum arata serviciul de urgenta privit din interior.

Ceao !

Dacă ar ploua sinapse…

E 12.30. La 13.30 trebuie să fiu înapoi la facultate, dar am promis că depun o cerere la primărie şi vreau să mă ţin de cuvânt. Intru în primărie cu ochii pe ceas ca pe butelie. Am făcut deja o cruce mare înainte să intru…auzisem că nu e bine să dai pe la primărie decât dacă te ţin nervii. Ai mei sunt deja solicitaţi.

Imediat cum intru mă întâmpină femeia de servici care mă introduce paznicului. Baiat finuţ, maxim 150 de kile are. 

– Buna ziua, cu doamna X am treaba !

L-am deranjat din meditaţie. Se răsuceşte agonizant în scaun şi îşi mută valul de şuncă pe stânga. Barem că pe dreapta amorţise. L-am luat prin surprindere, nu o cunoaşte pe tipa pe care o caut eu. Aşa că se consultă cu femeia de servici…

– Oare n-o fi aia de la 18?

– Oare?…

Discutia se desfasoara pe un ton agonizant, de un ardelenism dus la extrem. Deja e 12.40 şi eu încă n-am trecut de intrare. „Ba futui, voi aveţi normă de silabe sau de ce naiba mestecaţi cuvintele alea cu atât sictir?”.  Read the rest of this entry »

Pe un forum se  vorbea mult despre ea şi nu în zadar. Mi-a plăcut mult.

Este un roman semi-autobiografic despre cum se îndrăgosteşte Allan (personajul principal) în Maitreyi. Acţiunea se desfăşoară în India prin 1936 şi e limpede că romanul este despre o dragoste imposibilă.

Pe parcursul lecturării numai emoţii plăcute şi butterflies in your stomach😀.

Pe lîngă tema dragostei, romanul e şi unul profund filosofic.Mi-au plăcut mult felul în care se dezleagă sau se interpretează metehnele simţite în timpul iubirii de către autor.

Finalul e plin de reflectări asupra dragostei ce m-au impresionat. Am citit-o foarte uşor.

Îmi place Eliade, vreau să mai citesc Adam şi Eva şi poate Nunta în Cer.

Acum lecturez Numele trandafirului de Umberto Eco. Firul narativ ce ţine de detectiv îmi place, îmi vine greu să stau concentrat asupra lecţiilor de istorie despre ordinile religioase de prin 1935 şi conceptele lor. Cînd o finisez mai scriu vreo 2 rînduri pe blog.

P.S. Am început şi Dune de Frank Herbert de ceva timp, am finisat vol. I şi în biblioteă e doar un exemplar vol. II…şi bibliotecara nu mă crede cînd îi spun că o iau azi şi i-o aduc mîine.Faină carte. Imaginaţia îţi joacă.

Big brother is watching you.

În ultimul timp am mai găsit cite ceva timp să mai citesc.Nu fac recenzii că nu pot. Le numesc păreri.

Cartea 1984 mi-a recomandat-o colegul meu de camera şi nu era să o citesc dacă nu mergeam împreună la bibliotecă şi dacă nu erau 2 exemplare.

O carte superbă, ce am citit-o fără să-mi pot lua ochii de la ea. Serios, am stat până la 3:00 dimineaţă în ciuda faptului că tot în aceeaşi zi aveam examen.

Cartea este despre un sistem utopic în care cetăţeanului îi este controlată fiecare mişcare.Te scoli dimineaţa eşti obligat să stai în faţa televizorului (că el se uită la tine şi nu invers) şi vrai nu vrai eşti obligat să faci gimnastică cu instructorul ce te vede.Ok, nu mai povestesc nimic din carte, pe cine o să intereseze, citeşte un rezumat.

Mai pe scurt, e şi dragoste în carte şi un fir narativ ce te lasă cu gura căscată periodic şi nişte dezlegări a frazelor de genul Războiul este pace – ce aproape te conving că aşa şi e.

Un stil strălucit are Orwell, cu o logică deosebită. Mai citesc şi altceva scris de el, am auzit că Ferma animalelor e bună.

Finalul decent. Nu știu, nu-s sigur, mai trebuie măcinat…ideea cărții cred că este să te facă să crezi că trăiești într-o societate proprie, dar totuși cartea te lasă cu un sentiment de disperare.

O recomand cu două mîini.

Nor etichete

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 655 de alți urmăritori