Revin in forta week-endul asta cu postari noi. Nu de alta, dar pana acum am fost tinut in camin pentru studii. Si acolo daca ai net, nu apuci sa il folosesti suficient decat daca faci din existenta lui un secret de stat, sau daca esti al dracului.
Si e mai bine sa fii al naibii.
Am fost crescut in purul stil al politetii, obisnuit sa zic buna ziua si saru’ mana la tot pasul, sau sa incep cu „te rog frumos” si sa inchei cu „multumesc” fiecare propozitie care tinea de solicitarea unui bun sau al unui serviciu. Iar daca cineva avea nevoie de ceva, venea la mine ca stia ca eram servant.
Si nu m-am schimbat prea mult…pentru cine cunoaste, psp-ul meu e mai prostituat decat o curva in varf de sezon. Mi l-am luat pentru distractia personala, dar a ajuns in timp sa fie distractie favorita a restului clasei in timpul orelor.
Si stiti si voi cum e. E de ajuns sa fii luat de servant, iar apoi toti vor apela la tine cu incredere. Cu increderea ca tu nu o sa fii atat de prost crescut incat sa refuzi sa le faci un mic serviciu tocmai lor. Si intotdeauna se are grija ca atunci cand nu mai ajuti sa ti se uite tot ce ai facut pana atunci si sa ajungi „la bulangiu care nu da o tigara nici daca ii iei teasta.”
Si ma intreb si eu…se mai merita sa ii ajuti pe altii, cand stii oricum ca tu nu ai de castigat decat un sut in fund in momentul in care te decizi ca vrei sa fii si tu al naibii si sa mai tii si pentru tine.?
Mai are rost?
Comenteci…