Am boala…

Iar camin. M-am saturat de el…m-am saturat de apa calda data cu portia, m-am saturat de cosul pe care trebuie sa il duci de fiecare data cand se umple de sticle de bere si de toti rahatii care au ajuns pedagogi si care cred ca ajunge sa isi afiseze impresiile pe aici ca noi sa ne supunem.

Am boala pe ei. Am boala pe astia care incearca sa para ceea ce nu sunt cu adevarat. Daca stii ca esti batut in cap si fara nici-o idee despre viata, nu incerca sa te dai mare idealist in clipa in care ma intalnesti. Pana la urma o sa vad cine esti cu adevarat si atunci o sa imi dau seama ca esti doar o curva penala fara idee despre viata.

Am boala si pe vanzatoarele de la baruri si magazine. Nu alea care te saluta si care stiu ce au de facut. Ci pe alea care cred ca eu sunt clientul lor doar ca sa le suport. Daca am nevoie de ceva de la tine, iti spun si tu imi aduci. Nu am nevoie de fata ta sictirita, nu am nevoie de comentariile tale inutile.

Am boala pe mijloacele de transport in comun. Alea care iti cer bilet la fiecare cursa, chiar daca ajungi sa stai inghesuit intr-un  ca o vita intr-un staul. Biletul ala il cumpar pentru a avea un loc decent asigurat. Il cumpar pentru a ajunge de la A la B intr-un mod mai confortabil decat mersul pe jos. Daca vrei sa nu am pretentii cu privire la confort, atunci sa nu ai nici tu pretentia sa iti cumpar biletul.

Am boala pe impresari. Nu aia care fac tranzactii cu valoarea lui Mutu, ci aia care se cred buricul pamantului si care nu stiu cum sa faca se bage in seama. Du-te in rasa matii cu impresiile tale…nu ti le-am cerut, nu mi le afisa.

Am boala pe profitori. Aia care stau legati de curul tau sa ii ajuti de fiecare data cand au nevoie, iar cand vii sa le ceri o favoare, iti baga tot felul de motive, doar ca sa scape de tine si de cererile tale. Iti dau bani, nu fiindca imi place fata ta, ci fiindca asa am fost crescut, sa te ajut sa iesi din cacat. Dar dupa ce ai iesit nu uita de datoria ta, nu incerca sa te eschivezi pana cand imi vine sila de tine si ma fac ca uit.

Am boala pe diminetile in care sunt trezit. Dar de astea n-am cum sa scap…

Am boala pe cocalarii de zi cu zi. Dar probabil nu sunt singurul.

Am boala pe statiunile de cacat cu scoruri de pretentii. Daca as da banii pe gandaci, praf si sictir atunci m-as apropia de preturile voastre. Dar cum va laudati ca aveti servicii bune si confort, puneti preturile ca atare.

Va pupa eu…

Lene cronica in actiune.

Am o luna de cand am o stare de tot rahatul in mine. Nu stiu sa mai glumesc, nu stiu sa ma mai distrez, dulapul meu sta imprastiat pe scaun, pat si restul camerei de camin, iar praful deja trebuie maturat de pe mobila.

  

Ca sa nu mai vorbim ca televizorul s-a transformat din negru in gri, iar patul mi-l fac doar fiindca am descoperit o metoda de a-l face in mai putin de un minut.

Mi-am pus ceasul sa sune cu jumatate de ora mai devreme dimineata, doar doar o sa fiu mai fresh cand merg la scoala. Pula. Cand suna telefonul, ii fut un pumn ca sa il reduc la tacere apoi ma tarai pana la baie pentru a imita o actiune similara spalatului pe dinti si pe fata, insa mult mai ineficienta decat cea potrivita.

Nici nu mai are rost sa vorbim de activitate la ore. De fapt, am reusit performanta sa dorm doua ore la rand, fara ca nimeni sa ma deranjeze, lucru destul de imposibil in camin, datorita futaiului brownian pe usa noastra.

Am ajuns sa imi fie lene sa cobor doua etaje si sa iau un pachet de tigari, asteptand sa ajunga unul in camera dotat cu un pachet plin (traiasca Piciu’). Iar daca nu vine nimeni singura cursa adevarata pe care o fac e pana la vecinii care stau la doi metri.  Si daca tot nu am chef de nimic, am inceput sa analizez cum s-a manifestat fleoshcaiala mea genetica, care m-a adus la stadiul de leguma uscata.

Si am ajuns la concluzia ca nu stiu sa imi doresc ceva. Nu stiu sa ma motivez indeajuns incat sa zic „vreau sa fac asta !” si sa o fac fara sa am nici o piedica in fata care sa ma poata opri. Si asta duce la o lene ce nu poate fi intrerupta de nimic. Degeaba inchid eu ochii si zic „azi invat, fiindca maine am test”. Pana la urma rezultatul va fi in genul „Las’ ca am de la cine copia”.

Si tin cu tot dinadinsul sa scap de starea asta si sa revin la cea in care aveam chef sa zbor da n-aveam bilet de avion, cand tineam sa beau o bere si nu ma lasam pana nu convingeam pe cineva sa mi-o cumpere, cand nu invatam nimic si tot luam 10. Cand totul mergea din inertie…

Probabil am nevoie de o bataie. Dar mi-e prea lene sa o caut..

Va pupa eu.